sâmbătă, februarie 06, 2010

Camera se luminează de torţa vie, care eşti tu.
În urma ta rămân paşi de dans arzând iar îmbrăţişarea ce creşte'n dulapul tău e de'o căldură pătrunzătoare.
Apartamentul tău întreg pare a adăposti o stea, atunci când eu sunt tu.

Noaptea a luat cu ea focul.
Primele raze ale soarelui vibrează în cer ca nişte corzi de mandolină, dar soarele nu este galben, nici măcar portocaliu.
Soarele e cum vrei tu.
Pe geam, respiraţia'ţi adormită acoperă cu roua ei caldă imaginea tristă a dimineţii.
Când eu sunt tu, tu ai soarele de partea ta şi câte zile vrei tu să ai.
Ai lacrimi în mâna stângă, un buchet de flori de cactus în cea dreaptă şi zâmbete de'un roşu perfect aruncate'ntâmplător în colţul gurii.
Ai un ocean de fericire ascuns în buzunarul drept, partitura nopţii ce'a trecut şi rima celor ce vor urma în cel stâng.
Ai atingerea zilelor de mâine adânc în ochii tăi ca marea şi nebunia'ntipărită pe zâmbetul de'o fericire molipsitoare.
Porţi tatuat pe frunte primul sărut, dansezi cu timpul până noaptea târziu şi pictezi vise în palmele mele, atunci când eu sunt tu.

Dar spune'mi, când eu sunt eu, tu cine eşti?