marți, martie 17, 2009

Atinge'ma. Hai!


Vi cu pasi parfumati si grei spre mine. Privirea ta rece trece prin mine si se lipeste undeva pe perete, langa tabloul acela vechi si plin de praf.
'Atinge-ma' imi spui tu, aproape plangand.
'Poftim?!' raspund speriata, indepartandu-ma putin de acel necunoscut baiat. Acel tu, doar ca mai parfumat decat cand ai plecat.
'Sunt eu. Acelasi eu de ieri. iti amintesti?!'. Te apropii amenintator.
'Da, sigur...' iti zic eu ezitand.

De ce zambesti?! Parfumul ei dulce e tot aici.
E intre noi, paralizandu'mi intr'un mod straniu bratele, impiedicandu'ma sa te ating.

'Te ating eu.' si pasesti zambind spre mine.
'Cum spui tu...'. eu tremur.

Simt mirosul ei apropiindu'se de mine. O simt atat de aproape.
Rujul ei rosu imi zambeste parsiv de pe buzele tale umede.
Ce curva.

'Daca te ating, promiti sa nu mori?!
'Da...' si totusi, continui sa ezit.
'Si daca mor eu?' ma intrebi tu razand.
'Atunci, va muri si parfumul ei cu tine. Atinge-ma'. acum sunt sigura.

Tu, cu varfurile degetelor frumos mirositoare aproape atingandu'mi coapsele, zambesti cum imi zambea copilul de ieri.
'Tine-te bine, draga mea! S-ar putea sa te trezesti la ani lumina de-aici.'

Apoi m-ai atins.
Am devenit din nou un singur 'noi', lasand'o pe Ea undeva intre 2:oo si 5:oo noaptea trecuta.

Si timpul a zburat.
Atinge-ma si maine.