marți, octombrie 28, 2008

Mai vi si maine?


Te simt cum te apropii. Talpile tale goale tresar pe gresia rece. Vi. Incet. Pasesti cu grija. Tremuri.
Din capatul holului pustiu, eu iti zambesc. Ma intorc, si plec.
Te aud. Te apropii.
Te simt. Respiratia ta calda imi traverseaza coloana. Buzele tremurande imi apasa aorta. Ma privesti zambind vulgar. Iti simt degetele cum aluneca incet pe spatele meu. Danseaza.

Iti urmaresc sentimentele cum zboara, lipindu’se de trupul meu cald. Iti plonjeaza de pe buze, alunecand pe sub bluza. Intind mana incercand sa le prind. Scotocind in inima ta. Sperand ca nu vei baga de seama. Dar tu…

Ma impingi brusc si peretele rece se lipeste de pielea mea. Incep sa tremur. Te apropii din nou si ma saruti. Te privesc intrebatoare dar imi faci semn sa tac, si continui. Degetele tale continua sa valseze de-a lungul coloanei.
Corpul tau ma apasa atat de tare incat respir din ce in ce mai greu. Mi’ai inundat creierul . Se ineaca in placere. Ecoul respiratiei noastre rasuna in holul gol.

Ma atingi. Te simt. Te ating. Ma vrei. Ma ai. Inchid ochii si…

Buna dimineata.

Ce vis frumos…. Mai vi si maine?

luni, octombrie 20, 2008

Nu la fel de mult ca maine.


Tremurand, aluneca pe obrazul meu rece. Imi prinde rimelul de o mana, si il trage in jos dupa ea. Se rostogoleste incet si isi intalneste jumatatea pe gatul meu firav. Am crezut ca... . Chiar am crezut ca glumesti. Dar expresia ta mi-a dat de inteles ca ma insel.

'Ma iubesti?'
'Astazi nu…'


As vrea ca degetele mele tremurande sa se lipeasca zgomotos de obrazul tau, si sa stearga zambetul infantil al gurii tale. Da. Asta as vrea. Iar tu m’ai prinde de mana. M’ai lipi de perete, si m’ai saruta apasat pe gat, soptindu-mi dorinte. Dorite in soapta. Exact. Iar eu as inchide ochii. Si as intra in lumea mea, trantind usa zgomotos dupa mine. Tu m’ai urma. Si am visa impreuna. As inchide usa si as cobora treptele incet.
Deshid. Inchid. Sertare pline de amintiri, vise. Pline. Cu tine. Cu noi. Ma lipesc de perete si ma scurg incet pe podeaua rece. Din josul scarilor tu ma privesti zambind.

Sunt din nou in fata ta. Si palma mea e gata sa te atinga. Mai puternic decat intentionam. Degetele tale imi inconjoara firava incheietura. Te apropii incet de mine si imi soptesti :

'Nu. Nu la fel de mult ca maine.'

vineri, octombrie 03, 2008

Transparenta fiind...


Transparenta fiind, eu iti zambesc.
Ma privesti. Dar nu ma vezi. Te uiti prin mine. Nu ma observi. Eu continui sa iti zambesc timida. Privirea ta jucausa trece printre coastele mele transparente. Da. Exact printre. Iar tu nu ma vezi. Inima incepe sa imi bata tare. Va iesi din piept. Pieptul transparent. Tu nu ma vezi. Te uiti prin mine. Prin mine, la ea. Ea. Fata din spatele meu. Cealalta eu. Vechea eu. Strainul din oglinda mea. Eu sunt transparenta. Iar prin mine continui sa ii zambesti ei. Lacrimi transparente curg incet pe obrajii mei incolori. Tu nu le vezi. Ma intorc spre ea. Ea zambeste. Prin mine. Ii zambeste lui. Tie. Da. Sunt transparenta.


Transparenta fiind, eu te iubesc.
Asa cum nu te va iubi nimeni. Si transparenta fiind, tu ma iubesti. Ma iubesti. Iubesti transparenta mea. Asa cum nu ai iubit nicio culoare. Da. Iubesti transparenta mea. Dar prin transparenta mea, continui sa ii zambesti ei.

Transparenta fiind, nu ma bucur.
Nu ma bucur ca sunt eu. Ca esti tu. Ca sunt aici. Ca sunt acum. Ca simt. Ca zambesc. Ca plang. Ca traiesc. Nu. Dar transparenta fiind, ma bucur ca iti zambesc. Ca imi zambesti. Ca sunt aici. Acum. Eu. Cu tine. Transparenta. Transparent. Da. Ma bucur. Ca te iubesc. Si ma iubesti.

Transparenta fiind, nu ma bucur ca sunt. Ca esti. Ma bucur ca suntem. Transparenti.