miercuri, mai 12, 2010

Îmi creşte iarbă printre gânduri şi tu alergi de-azi dimineaţă, mai mult desculţ, prin ea.
Poate mai târziu te vei întinde, ostenit de'atâta grabă, sub umbra minţii mele,
Întrebându-mă cummămaisimt,
chiar vrând să ştii.

Şi dacă nu, soarele îmi va zâmbi mie oricum;
iar mâine dimineaţă, apucându-l de-o mânecă îl voi târî cu mine, cât mai adânc, adânc de tot,
în tine;

'Nu ai loc în mine însă
suntem prea mulţi
deja.'