joi, august 21, 2008

Visand. Impreuna.


Pana acum... Multi au facut copii. Multi au calatorit. Multi s'au drogat. Eu. Am visat. De dimineata pana seara. Sute de imagini colorate. Mii de fete zambitoare. Milioane de clipe dilatate. Am visat. Am visat ca dansez. Ca zbor. Ca zambesc. Ca dorm. Ca visez. Da. Am visat ca visez. Am visat ca te visez. Ca ma visezi. Ca ne visam. Ca... Da. Am visat.
Pura dimineata. Ma foiesc in pat. Perna moale imi gadila obrajii adormiti. Intind mana sperand ca o voi intalni pe a ta. Misc degetele in gol. Nu esti aici. Deschid ochii si ma uit in jur. Dau plapuma la o parte. Am gura uscata. Imi simt limba ca de hartie. Fosneste. Imi arunc plictisita picioarele peste marginea patului. Da. Am visat. Am visat ca esti langa mine. Ca ma privesti cand dorm. Ca imi dai usor parul de pe fata. Ca zambesti. Am visat. Inchid ochii si revad imaginile intr'un slideshow. Danseaza vesel in fata ochilor mei. Parca atipesc. Mana ta se desprinde dintr'o poza si o prinde pe a mea. Ma tragi spre tine si plutim. Mana ta langa mana mea. Mana mea se lasa mangaiata de a ta. Parul tau. Parul tau imi gadila narile in timp ce tu respiri timid pe pieptul meu. M'ai smuls din realitate. Zburam impreuna spre cerul insorit al diminetii de luni. Ma ajuti sa uit mereu, ca nu am voie sa visez. Ma ridici in brate si ma treci leganandu'ma peste granita tarii tale. Tarii noastre. Tarii in care, da. Visam. Nimeni nu ne asculta. Nimeni nu ne crede cand zicem ca nimeni nu intelege. Nimeni nu ne aude cand tipam ca nimeni nu ne vede. Acel strigat mut al fericirii. Acea flacara din ochii tai. Acel zambet. Acel vis. Aceleasi. In fiecare clipa. In fiecare secunda. In fiecare particula a evadarii noastre. Corpurile noastre au inteligenta proprie. privim uimiti cum vointa ramane mereu cu un pas in urma noastra. Muschii obrazului iti zambesc. Dupa cateva secunde apare si gandul. Motiv nu am. Dar continui sa iti zambesc in timp ce tu ma strangi in brate. As vrea sa fiu atat de mica, incat sa alunec noaptea usor pe ochii tai. tinand in mana o flacara imensa. Acea flacara care arde acum in ochii nostri. As vrea sa arda mereu. Poate ca daca visez in continoare, voi deveni destul de mica. Dar nu. Nu este nevoie sa visez. Trebuie doar sa vreau. Dar totusi. Visez.
Deschid ochii brusc si ma duc sa imi beau cafeaua.
'Cafea dulce sau amara?!' ma intrebi zambind. Incep sa rad si ma arunc copilareste in bratele tale. Ma privesti. Zambind la fel ca de fiecare data. De data asta totusi, parca mai dulce. Mai dulce cu fiecare dimineata. Mai dulce cu fiecare clipa. Mai dulce cu fiecare zambet. Ma prinzi incet de mana si imi soptesti facandu'ma sa ma cutremur de bucurie.
'Hai sa visam in continoare.'

duminică, august 17, 2008

Doua papusi. Semne de carte.


Aud pasii tai grabiti in spatele meu. Scartaitul usii ma indeamna sa ma intorc. Stiu ca esti tu. Raman nemiscata pe marginea patului cu tigara in mana. Ma prinzi incet de umar si ma saruti pe gat. Imi aplec barbia si iti sarut degetele. iti simt respiratia calda alunecand pe gatul meu.
'Am ajuns'
Imi soptesti. Ma musti incet de ureche si ma intorci spre tine. Te uiti la mine cu niste ochi mari de copil. In coltul gurii inghetate observ un suras jucaus. Imi prinzi mainile firave si ma ajuti sa plutesc. Zburam. Zambind.
Afara ploua. Stropii grei curg pe corpul meu pe jumatate dezbracat. Te opresti brusc. Esti cu picioarele infipte pana la genunchi in capul meu. Ma sprijin de cel mai subtire fir al realitatii. In fata mea esti doar tu. Nebunul care zambeste. Care iubeste. Nebunul. Dementul. Doi dementi si ploaia. Te apropii incet si rupi acel fir zambind. Iar eu cad inconstienta intr'o alta lume. Te simt cum iti intinzi mana pentru a cuprinde mijlocul meu. Cadem impreuna. Imi soptesti tot ce ti'a mai ramas viu in celule, cap, inima, sange, picioare, maini. Soaptele tale se transforma in litere dansatoare. Valseaza in fata ochilor mei. Zambesc. As vrea sa nu ma intrebi nicio data de ce. Pentru ca nu ti'as putea raspunde. As vrea sa nu stii daca azi te vreau. dar tu, sa te dai oricum. Sa te desprinzi din tine. Sa cazi. Iar eu sa te prind. Sa te pastrez. sa te simt. As vrea sa nu fi curios. Sa ma vrei. Doar in felul in care ma poti avea. Sunt atat de mica in comparatie cu ce simt. Suntem atat de mici in comparatie cu golul in care cadem zambind. Cuvinte grele ies balansandu'se din gura mea. Tu vezi doar litere valsad. Poate daca tip vei intelege. Ce nu pot ascunde. Ce e in mine. Poate ca daca tip, vei auzi. Ca te iubesc. Mai bine m'ai prinde de mana si m'ai saruta. Acum. Inainte ca golul sa se umple. Inainte ca intunericul sa se lumineze. Inainte ca noi sa ne trezim. Inainte.
Deschid ochii clipind ca un copil in ploaie. Ma privesti si imi saruti stropii de pe obraji. Iti simt mana calda strecurandu'se pe sub bluza mea uda. Ma tragi mai aproape si ma strangi in brate. Simt. Din nou. E ca atunci. Iti ridici ochii verzi si ma privesti printre genele umede. Te ridici. Ma saruti pe frunte. Ma prinzi de mana. Ma ridici. Buzele tale le apasa incet pe ale mele. Doza mea de fericire. Doza mea de...tine. Tu. Drogul perfect. Imi vine sa rad cand imi amintesc. De dimineata mi'ai fumat visele. Ti'am fumat sufletul. Mi'ai baut gandurile. Ti'am baut placerea. Pentru a afla un singur lucru. De ce ne impiedicam de umbra celuilalt in fiecare dimineata?! Continuam sa fumam si sa bem pentru ca raspunsul nu l'am gasit inca.
Zambind, ne prindem de mana si plecam. Ca doi copii. Ca doua jucarii. Ca doua papusi de plastic. Leganandu'se in ploaie. Perfecte. Vreau liniste. Vreau vocea ta calda gadilandu'mi urechea. Vreau mana ta rece lipindu'se de mine. Vreau sa existi. Pana la moarte. Si atunci, pe marginea patului, sa fim doua papusi. Semne de carte.

joi, august 07, 2008

Pierdut. Dar regasit.


Nu ma abtin. Nici ieri. Nici azi. Nici maine. Ma joc cu mintea ta. Si tu cu a mea. Doua papusi de plastic. Nemiscate pe rafturi de piele. Leganate de mersul neglijent al trenului. Prafuite de atata nepasare.Stai ascuns in scaunul din fata mea. Te uiti la mine. Zambind. Ma uit la tine. Zambind. Ma descalt si imi plimb degetele reci pe picioarele tale dezbracate. E frig. Tremuram. Tu continui sa zambesti. Imi prinzi talpa intre palmile tale calde. Imi bag castile in urechi si ma pierd. Ma afund incet in zgomotul acela insuportabil. Ma pierd in muzica. In mainile tale. In zambetul tau. M'am pierdut in spatiu. Sau spatiul s'a pierdut in mine. Imi tragi spatele incet spre tine. Ma astept sa taci cand tu vorbesti. Si invers. Fiecare se pierdele in momentele lui. Eu ma pierd in ale mele. Ale tale. Ale lui. Ale ei. Ale lor. In spatiul in care m'am pierdut, pot sa te'nvat sa'ti cresti picioarele sa te duca unde trebuie. Pot sa te'nvat sa'ti cresti mainile sa scrie ce nu trebuie rostit. Pot sa te'nvat sa'ti cresti mainile sa'arate mai mult decat un simplu semn. 'La revedere'. Pot sa te'nvat sa'ti cresti inima sa vorbeasca in locul gurii. Pot sa te'nvat sa'ti cresti ochii sa gesticuleze in locul mainilor. Pot sa te invat sa... fi eu. Si daca tu vei fi eu. Atunci... eu cine voi fi? In spatiul in care ne pierdem, n'am sa'ti acopar mainile. Vreau sa ma simti. N'am sa'ti acopar ochii. Vreau sa ma vezi. N'am sa'ti acopar picioarele... cu smoala groasa. Esti liber sa pleci. Pentru un moment sunt pe punctul de a crede ca te'am pierdut. Ca ai cazut prea adandc in mine. In acel gol imens. In locul in care tu inveti sa fi papusa. Dar te regasesc. Te prind de mana si te trag inapoi. Pe acelas raft prafuit. Deschid ochii si clipesc jucaus. Eu m'am regasit. Zambesc satisfacuta. Tu esti inca pierdut in spatiul in care, eu te invatam sa cresti. Scartaitul trenului te ajuta sa iti revii. Dar e tarziu. Prea tarziu. Ai crescut. Esti mare deja. Datorita mie. Zambesti. Din nou. Fara a stii ce s'a intamplat. Ai devenit o jucarie. Papusa. Papusa speciala. Poate. Hai sa coboram. E tarziu. Vom vedea daca va fi nevoie sa incepem alta cutie.

marți, august 05, 2008

Doi dementi pe malul marii.


Ciudat. E ciudat cum respiratia ta calda se joaca copilareste cu pielea mea. E ciudat cum degetele tale se plimba pe obrajii mei inghetati de frigul diminetii. E ciudat cum mirosul tau imi gadila narile la fel ca si mirosul lui. E ciudat cum zambetul tau infantil ma face sa zambesc la randul meu. La fel ca al lui. Ca el. El. Varful lazii cu jucarii. Trecutul. Tu. Un nou inceput. Prezentul. Viitorul. Iti simt mainile cum imi inconjoara mijlocul firav. Iti simt parul ud cum, gadilandu'ma, imi atinge umarul. Iti simt respiratia mangaindu'mi incet pielea. Iti simt ochii verzi privindu'ma. Te simt langa mine. Esti aici. Eu nu. Mintea mea nu. Mintea mea e langa celalalt tu. Celalalt tu care e acum cu alta eu.
Atingerea fina a degetelor tale ma scoate din starea mea de nepasare. Celalalt nu mai exista. Acum existi doar tu. Marea. Nisipul. Valurile. Noi. Tresar si iti spun cu o spontaneitate iesita din comun.
'Vreau sa uit'
Inainte ca tu sa imi poti raspunde, buzele mele moi le apasa pline de pasiune pe ale tale. Ma privesti nedumerit dar nu te impotrivesti. Ma lasi incet pe spate invaluindu'mi intreg corpul in saruturi calde. Valurile reci dansand pe sub spatele meu imi provoaca un fior care imi face corpul sa tresara subtil. Iti plimbi usor mana peste spatele meu, sarutandu'mi pasional gatul. Inimile noastre se dilata pompand placere prin vene. Peste tot. In creier. In jos, de'a lungul coloanei vertebrale. De jur imprejurul stomacului. Explodand in ochii nostri umezi. Imi dai drumul brusc si ma fixezi cu privirea. Ma lasi moale si fara cuvinte. Placerea care iti devoreaza fata este inlocuita rapid de o expresie indescifrabila de o minte fragila. Pentru o clipa, sunt pe punctul de a crede ca te vei ridica si vei pleca. M'ai invaluit cu o dorinta atat de profunda si de periculoasa, incat, daca ai pleca si m'ai abandona asa, daca te'ai intoarce si ai pleca, as inebuni. Te apropii din nou de mine. Iti simt din nou pielea umeda si inima batand cu salbaticie in piept. Ma cuprinzi din nou in brate strangadu'ma si sarutandu'ma....
Stam intinsi pe nisipul cald. Ma uit in ochii tai adanci si citesc printre randuri. Esti fericit. Zambesti. Zambesc. Doi dementi pe malul marii. Zambind.