joi, august 21, 2008

Visand. Impreuna.


Pana acum... Multi au facut copii. Multi au calatorit. Multi s'au drogat. Eu. Am visat. De dimineata pana seara. Sute de imagini colorate. Mii de fete zambitoare. Milioane de clipe dilatate. Am visat. Am visat ca dansez. Ca zbor. Ca zambesc. Ca dorm. Ca visez. Da. Am visat ca visez. Am visat ca te visez. Ca ma visezi. Ca ne visam. Ca... Da. Am visat.
Pura dimineata. Ma foiesc in pat. Perna moale imi gadila obrajii adormiti. Intind mana sperand ca o voi intalni pe a ta. Misc degetele in gol. Nu esti aici. Deschid ochii si ma uit in jur. Dau plapuma la o parte. Am gura uscata. Imi simt limba ca de hartie. Fosneste. Imi arunc plictisita picioarele peste marginea patului. Da. Am visat. Am visat ca esti langa mine. Ca ma privesti cand dorm. Ca imi dai usor parul de pe fata. Ca zambesti. Am visat. Inchid ochii si revad imaginile intr'un slideshow. Danseaza vesel in fata ochilor mei. Parca atipesc. Mana ta se desprinde dintr'o poza si o prinde pe a mea. Ma tragi spre tine si plutim. Mana ta langa mana mea. Mana mea se lasa mangaiata de a ta. Parul tau. Parul tau imi gadila narile in timp ce tu respiri timid pe pieptul meu. M'ai smuls din realitate. Zburam impreuna spre cerul insorit al diminetii de luni. Ma ajuti sa uit mereu, ca nu am voie sa visez. Ma ridici in brate si ma treci leganandu'ma peste granita tarii tale. Tarii noastre. Tarii in care, da. Visam. Nimeni nu ne asculta. Nimeni nu ne crede cand zicem ca nimeni nu intelege. Nimeni nu ne aude cand tipam ca nimeni nu ne vede. Acel strigat mut al fericirii. Acea flacara din ochii tai. Acel zambet. Acel vis. Aceleasi. In fiecare clipa. In fiecare secunda. In fiecare particula a evadarii noastre. Corpurile noastre au inteligenta proprie. privim uimiti cum vointa ramane mereu cu un pas in urma noastra. Muschii obrazului iti zambesc. Dupa cateva secunde apare si gandul. Motiv nu am. Dar continui sa iti zambesc in timp ce tu ma strangi in brate. As vrea sa fiu atat de mica, incat sa alunec noaptea usor pe ochii tai. tinand in mana o flacara imensa. Acea flacara care arde acum in ochii nostri. As vrea sa arda mereu. Poate ca daca visez in continoare, voi deveni destul de mica. Dar nu. Nu este nevoie sa visez. Trebuie doar sa vreau. Dar totusi. Visez.
Deschid ochii brusc si ma duc sa imi beau cafeaua.
'Cafea dulce sau amara?!' ma intrebi zambind. Incep sa rad si ma arunc copilareste in bratele tale. Ma privesti. Zambind la fel ca de fiecare data. De data asta totusi, parca mai dulce. Mai dulce cu fiecare dimineata. Mai dulce cu fiecare clipa. Mai dulce cu fiecare zambet. Ma prinzi incet de mana si imi soptesti facandu'ma sa ma cutremur de bucurie.
'Hai sa visam in continoare.'

5 comentarii:

love+ spunea...

Aveai inainte la profil "cu totzii traim visand. Si cand ne trezim cadem prea de sus".
Ar trebui sa itzi iei prorpia idee drept sfat. Ai grija. oricum. Superb.MA lashi fara cuvinte cu fiecare post.

Heliu La Plic spunea...

o iau drept sfat. ma bucur ca iti place ^^

Anonim spunea...

frumos.Foarte frumos chiar. Atat de...copilaresc si in acelas timp atat de matur.

carnaval paradoxal spunea...

ce drăguuuț :D

bubu spunea...

ok. toata lumea scrie mai nou despre vise. mai tre sa scrii depsre droguri sex alcool si ai gama completa