luni, septembrie 29, 2008

Voua. Celor care...


Excesiv.
Celor carora li se lipesc picioarele de smoala groasa din sufletul tau. Celor carora li se incurca degetele in parul tau cret. Celor carora tu le zambesti.
Celor care iti zambesc. Celor care rad. Celor care plang. Celor care danseaza in ploaie. Celor care iubesc. Celor care urasc. Celor care asculta. Celor care vorbesc. Celor care canta sub dus. Celor care tipa. Celor care suspina. Celor care mint. Celor care sunt mintiti. Celor care cred in tine. Celor care viseaza. Celor care spera. Celor care ne privesc. Celor care ne adora. Celor care ne invidiaza. Celor care ne ataca. Celor care ne copiaza.
Excesiv.

Celor care nu pot dormi langa alta persoana. Si pleaca in miez de noapte.

Voua…

vineri, septembrie 19, 2008

Adio. Pana maine.


Intoarce’mi spatele expresiv. Indreapta’l. Dar inainte. Intoarce’te. Saruta’ma. Zambeste’mi. Adio. Si pleaca. Din nou. Dar de data asta de tot. Nu ma mai atinge. Ia’ti mana de pe umarul meu. Nu ma mai vrei. Nu te mai vreau. Nu ne mai vor.
Farurile masinilor care trec alergand pe langa noi. Melodia aceea. Fumul de tigara. Lacrimile mele. Zambetul tau. Viteza. Sunetul. Imagini lungi. Distorsionate. Se pierd. Cad cu un sunet strident si se sparg in mii de cioburi. Nimic. Nu inteleg. Si nici nu incerc.
Te intrebi oare daca poti sa ma prinzi de mana. Sa tremuri prin mine zambind. Si da. Poti. Multumesc.
Nu te mai vreau. Nu ma mai vrei. Nu ne mai vor. Exagerez. Ba da. Te vreau. Ma vrei. Ne vor. Ma imbratisezi. Explodezi in milioane de particule. Zambesti. Si pleci. Adio. Din nou.
Pana maine.

miercuri, septembrie 17, 2008

Pentru ca nu vreau. Nu inca.


Da. Atat astept. Un 'te iubesc' scris la masina. Masina de scris care scartaie la fiecare atingere a tastelor prafuite. Acea masina pe care mi'ai scris prima scrisoare. Ultima vreau sa vina tot din ea. Din tine. Acelas 'te iubesc' prafuit. Aceeasi grea apasare a literelor pe foaia ingalbenita a sufletelor noastre. Da. Atat astept. De la tine.

Mirosul tau dulce imi inunda nepasator narile adormite. Nu. Te rog. Nu acum. Nu vreau. Te privesc printre genele grele apoi inchid ochii la loc. Pentru ca...nu vreau sa ma trezesc. Nu inca.

sâmbătă, septembrie 13, 2008

Fara titlu.


Dar a trecut, futu’i. Vroiam sa te mai simt. Sa iti mai simt mirosul dulce gadilandu’mi narile. Sa imi mai plimb degetele pe spatele tau. Sa te mai iubesc. Maine. Sa iti mai simt stropii transpiratiei calde lipindu’se de mine. Sa iti mai numar bataile inimii gata sa iasa din pieptul tau lipit de al meu. Sa te mai visez. Sa te mai privesc dormind cu mine in bratele tale calde. Vroiam sa te mai… Da vroiam. Sa te mai am. Macar o data. Pentru ultima data. Dar tu. Tu ai plecat.
Ai disparut fugind cu nisipul fin gadilandu’ti talpile. La fel cum ai venit. Ti’ai desprins picioarele adanc infipte in mintea mea. Ai smuls lantul care iti lega inima de a mea. L’ai smuls fara sa stii ca pe mine ma doare. Ai disparut cu zambetul meu. Cu universul, patura si cealalta eu. Da. Ai plecat. Fara mine.
Acum… degetele mele nu se vor mai incurca dimineata in parul tau cret. Acum… ochii mei nu se vor mai ineca in ai tai. Acum… zambetul meu nu il va mai completa pe al tau. Si eu nu fac nimic. Te privesc. Alergand. Uitandu’te inapoi. Zambindu’mi copilareste. Iar eu stau. Stau futu’i. Si nu fac nimic. Doar stau. Stau si plang. Lacrimi reci se rostogolesc pe obrajii mei calzi. Incep sa tremur. Cred ca mi’e frig. Chiar cred asta. In adancul sufletului meu. Si nu fac nimic. Continui sa plang si sa te privesc alergand. Lasand totul la o parte. Lasandu’ma la o parte. Pe mine. Copilul din ploaie. Jumatatea intregului numit ‚noi’. Tu nu mai privesti inapoi. Nu stiu daca mai zambesti. Continui insa sa alergi.
Deja mi’e dor de tine. Deja… Cad in genunchi iar nisipul imi zgarie genunchii goi. Ma uit in jos la lacrimile mici care se rostogolesc pe plaja. Suspin incet si zambesc. Asa cum imi zambeai tu. Degetele fine se apropie de fata mea uda. Ma privesti in ochi si imi soptesti printre lacrimi:‚Te iubesc’. Ma prinzi in brate iar eu adorm zambind, pentru ca tu… ma iubesti.

joi, septembrie 11, 2008

Acelasi. Doar ca, altul.


Eu si tu. Tu si eu. Nu noi. Noi dar separati. Deci totusi, noi. Doi copii, un pat si o patura. Universul. Format din… noi.
Inainte. Cum era inainte sa fim ‚noi’? Eram tu. Si eu. La fel si patul. Si patura. Tu erai cu alta eu. Eu eram cu alt tu. In alt pat. Cu alta patura. Alta eu iti simtea atingerea fina a buzelor lipite de coapsa ei. Alt tu imi soptea dorinte dorite in soapta. Alta eu te iubea cum numai eu pot. Si ea putea. Pentru ca era o alta eu. Alt tu imi zambea cum imi zambesti doar tu. Si putea. Pentru ca era alt…tu. Alt pat. Alta patura. Peste alt tu. Alta eu. Alti noi. Alte tipete. Alte reprosuri. Alte imbratisari. Alte sarutari. Alte nopti nedormite. Alte trupuri lipite. Alte lacrimi uscate pe alti obraji. Alte soapte pierdute in alte urechi. Alte picioare arzand in alta smoala din alte suflete. Altele. Si totusi. Ale noastre. Particule din noi. In multi ‚alt tu’ si ‚alta eu’. Multi. Nenumarati. Formand acelasi ‚noi’. ‚Noi’-ul de la inceput. Da. Inainte am fost tot noi. Doar ca alti noi.
Dupa. Cum va fi dupa ce nu vom mai fi ,noi'? Voi fi cu alt tu. Iar tu cu alta eu. In alt pat sub alta patura. Alti noi. Aceiasi. Formand acelasi univers ca acum cand suntem noi. Si ca inainte. Cand eram 'alti noi'. Acelasi. Doar ca, altul.

miercuri, septembrie 03, 2008

Pentru ca vreau sa te iubesc. Maine.


Imi deschizi ochi ca sa te privesc. Ma prinzi de mana ca sa te ating. Ma strangi in brate ca sa te simt. Ma tragi de picioare ca sa ma ingropi in mintea ta. Imi mangai inima cu mana ta fina. Ca sa te iubesc. Ca sa te iubesc azi mai dulce ca niciodata. Da. Ca sa te iubesc. Azi.

Azi. Azi nu vreau sa ma iubesti. Azi nu vreau sa stii ca te vreau. Dar sa te dai. Azi vreau sa te iubesc. Asa cum ma iubesti tu. In fiecare zi. In fiecare ‚azi’. Azi nu vreau sa fie ‚azi’ pentru tine. Pentru tine vreau sa fie maine. Pentru ca maine nu ma iubesti. Ma iubesti doar azi. Iar azi e maine. Si te iubesc doar eu. Te iubesc cum ma iubesti tu. In fiecare ‚azi’. Doar ca maine. Iar maine va fi azi. Si ma vei iubi din nou. Dar azi te iubesc eu. Pentru ca e maine.

Pentru ca vreau sa te iubesc. Maine.