marți, decembrie 15, 2009

nici Tic - nici Tac.


Şi poate m'aş îndrăgosti şi azi de tine...


A existat mereu un decalaj între lume şi mine -
Seara se'ntâmplă uneori ca arzătorul soare să nu apună peste sufletul tău sincer căci secundarul lumii mele nu ticăie'n acelaşi ritm. Nu spun că lumea din mine e alta. Nu.

Lumea e aceeaşi - dar trece diferit.

În haosul sufletului meu se duce'o luptă aprigă între vesela ninsoare şi ploaia razelor de soare iar primăvara'mi cântă o veselă balada sub blânda privire a coloratei toamne.
Şi briza cald'a zilelor de vară, înfriguratului soare'i dă târcoale.
Miezul nopţii bate dis-de-dimineaţă la uşa prăfuitului ceas iar adormitele pleoape se ridică'ncet, promiţând că vor râde azi, pentru un 'totdeauna' mut.

Şi'n timpul ăsta, timpul e tăcut.

Gândurile'mi jucăuşe rămân agăţate'n crengile nebuniei mele şi timpul îmi surâde leneş. Şi ieri, şi azi...
Şi mâine, îmi amintesc privirea lui caldă pe care'o urmăream tânjind după un zâmbet târziu -
în mine însă, timpul s'a oprit.


Şi'a lăsat în loc, un 'tot' pustiu.




...Dac'aş ştii în al cui ceas să te mai caut.