Te'am ucis astăzi.
Şi'mi zâmbeai printre lacrimi, cum îmi zâmbeşti mereu.




Astăzi îmi doresc. Oare pot să îmi doresc?
Îmi doresc să'mi mai dai puţin timp.
Doar puţin, pentru că plec.
Plec, şi apoi, te voi dori din colţul celălalt al lumii.

Îmi mai doresc să râzi.
Să'ţi râdă ochii dulci ca'n zilele de ieri.

În cana mea verde, plină cu dorinţe, va ninge mâine.
Va ninge cum n'am mai văzut, cu mii de culori zâmbitoare.
Va ninge cum ningea şi azi, doar că mai frumos.
Şi va ninge, pentru că mâine nu'mi voi mai dori.

Promite'mi că mă vei aştepta când voi pleca,
Să te doresc din colţul celălalt al lumii.
Şi'mi vei zâmbi...de dragul zilelor de ieri.

Ieri, când lumea noastră mică, era rotundă şi'mi zâmbea,
Tu unde erai?

Şi chiar dacă astăzi, când ninge'n cana mea cea verde, nu îmi mai doresc nimic,
Chiar dacă am tot,
Chiar şi atunci...
Eu îmi doresc oricum, pentru că uneori, dorinţele se împlinesc.

Da, astăzi îmi doream atâtea, vezi?
Dar mi'a trecut.




Tot astăzi,
Am murit şi eu.

Începe pe la 12:36 sau cel puţin atunci începi tu să te pierzi. Pământul îţi fuge grăbit de sub picioarele'ţi tremurânde, inima'ţi face o gaură perfectă în cutia toracică în timp ce camera valsează cu mintea ta iar particulele prăfuite ale creierului tău plictisit de banalul în care se îmbăiază zilnic păşesc atent spre acel punct care te va face să explodezi în bucăţi mici şi roz ce'o vor învălui pe ea într'o vinovăţie molipsitoare. Sau cel putin asta crezi. O vezi pe ea, şi ştii că te vede. Îţi zâmbeşte pervers de la masa din colţul opus apoi se întoarce. O simţi râzând. Vocea ei te îmbrăţişează suav şi îi simţi şoldurile gingaşe legănând aerul cald pe ritmul piesei ale cărei note ieşeau ieri dansând din megafonul vechi de lângă patul vostru.

Îmi bagi sub piele fluturi, dezbrăcându'mă atent de orice argument. Te opreşti apoi brusc privindu'mă timid. Ţi'am zis de atâtea ori să te laşi de fumat...
'Să nu te mire dacă la noapte voi pleca şi vei găsi patul gol dimineaţă. Să nu te mire dacă vei rămâne trist, trăgând anost dintr'o ţigară ce nu se va mai termina. Să nu te mire...'
'Taci! Măcar pentru patru minute, poţi să taci?!' Sacadarea de dans electric a vocii tale mă face să tremur. Agitaţi, fluturii îşi mişcă greoi aripioarele, încercând să iasă speriaţi din mine.
Mă apeşi puternic de peretele roz deschis din camera mamei. Îţi simt mâinile încordându'se treptat pe umerii mei mici şi observ cum nevoia de a mă strânge în braţe, de a mă avea numai pentru tine, de a'mi spune 'tu' ochi în ochi, respirându'mi posesiv în faţă, te cuprinde încet... încet, până ajunge să'ţi îmbrăţişeze suav fiecare particulă, adâncindu'te în gingăşia celor mai ascunse dorinţe.
Te simt cum cauţi grăbit prin mine frumoasele aripi...Te simt. Încerci să'i prinzi, să'i scoţi din mine, dar nu'i găseşti ~ ei s'au speriat. Azi nu pot fi tot eu de vină, să ştii că azi tu eşti vinovat.
'Nu vreau să te mai caut prin mine, nici tu pe ei. Haide ieşi, pentru că eu plec acum.'
Dar ochii tăi înlăcrimaţi mă ţin încă lipită de peretele rece...
Mă întristează încăpăţânarea ta. Te împing plângând şi mă dezbrac în grabă, arunc tenişii şi rochia aiurea.
'Să ştii că păstrez fluturii'. Zâmbesc cald şi ies pe geam.
Las vântul să mă'nbrăţişeze aşa cum o făceai tu ieri ~ las ploaia să mă'nbrace'ntr'un şal din stropi fini de vară, în timp ce'ţi las în urmă strigătul plâns şi ochii trişti urmărindu'mi neputincioşi umbrele, alergând spre nicăieriul care până ieri era al nostru. Al meu încă e, dar tu cine eşti azi?


Nu ştiu unde sunt. Nu ştiu nici când vin. Dar tu aşteaptă'mă patru minute. Numai patru, apoi pleacă ~ pentru că oricum nu voi veni.

Din depărtare, stropii grei cântă veseli pentru noi.
Îi simt apropiindu'se şi alunecându'mi graţios pe obrajii înfierbântaţi. Degetele tale tresar încetişor şi se apropie de faţa'mi zâmbitoare, îndepărtându'mi grijulii câteva picături jucăuşe de lângă surâsul atârnat de colţul gurii.
Ce frumos plouă.
Mă prinzi vesel de mâna stângă şi mă tragi după tine. Plutim în paşi de dans prin ploaia caldă. Plutim zâmbind la sfârşit de Mai.
Nu'i nimeni acum aici... nimeni care să ne vadă şi care să ne numere paşii stinşi din Piaţa Libertăţii. Nimeni care să ne studieze atent privirile ascunse. Nimeni care să ne citească gândurile puerile din minţile perverse - sau invers. Numai noi, paşii de dans şi ploaia caldă la sfârşit de Mai.
Te opreşti din calmul dans şi mă priveşti cu subînţeles.
Apropie'ţi simpaticele buze, şi însemnează'ţi gândurile vii pe obrazul meu cald. Aşa, va ştii şi el ce urmaresti.
Acum, ei se apropie cu paşi grăbiţi şi cântecul lor e din ce în ce mai slab. Atât de slab, încât noi nu'l mai auzim.

Rămâi cu mine toata seara... Ce'ţi pasă dacă nu mai plouă?
Poate plouă şi mâine, la'nceput de Iunie.

Atât de departe de 'noi', scrijelim acelaşi vers vechi pe pereţii prăfuiţi. Respirând, aburim geamurile reci.
Ce frumos este afară.

Uneori vreau sa te ţin în braţe atât de tare încât chestia asta mă sperie.
Ca şi cum aş vrea să te ţin în braţe până când ţi se scurge viaţa din tine.

Aşa, sufletul tău ar rămâne al meu. Ar rămâne la mine... mereu.
Pe acelaşi perete prăfuit, lângă acelaşi vers vechi.
Lângă mine.
Departe de 'noi'.

La oo:oo ne'am despărţit.
Adio. Până data viitoare...

Vi cu pasi parfumati si grei spre mine. Privirea ta rece trece prin mine si se lipeste undeva pe perete, langa tabloul acela vechi si plin de praf.
'Atinge-ma' imi spui tu, aproape plangand.
'Poftim?!' raspund speriata, indepartandu-ma putin de acel necunoscut baiat. Acel tu, doar ca mai parfumat decat cand ai plecat.
'Sunt eu. Acelasi eu de ieri. iti amintesti?!'. Te apropii amenintator.
'Da, sigur...' iti zic eu ezitand.

De ce zambesti?! Parfumul ei dulce e tot aici.
E intre noi, paralizandu'mi intr'un mod straniu bratele, impiedicandu'ma sa te ating.

'Te ating eu.' si pasesti zambind spre mine.
'Cum spui tu...'. eu tremur.

Simt mirosul ei apropiindu'se de mine. O simt atat de aproape.
Rujul ei rosu imi zambeste parsiv de pe buzele tale umede.
Ce curva.

'Daca te ating, promiti sa nu mori?!
'Da...' si totusi, continui sa ezit.
'Si daca mor eu?' ma intrebi tu razand.
'Atunci, va muri si parfumul ei cu tine. Atinge-ma'. acum sunt sigura.

Tu, cu varfurile degetelor frumos mirositoare aproape atingandu'mi coapsele, zambesti cum imi zambea copilul de ieri.
'Tine-te bine, draga mea! S-ar putea sa te trezesti la ani lumina de-aici.'

Apoi m-ai atins.
Am devenit din nou un singur 'noi', lasand'o pe Ea undeva intre 2:oo si 5:oo noaptea trecuta.

Si timpul a zburat.
Atinge-ma si maine.