marți, iulie 22, 2008

Doar prieteni...


Te'ai plictisit. Sa ma cauti. Sa te resping. Sa te gandesti la mine. Sa crezi ca ma vrei. Sa speri ca te vreau. Sa stii ca ma poti avea. Te'ai plictisit si ma doare. Stau si ma gandesc oare ce a fost in capul meu in momentul in care am zis ca nu te mai vreau?! Ca in sfarsit pot zice 'nu' la tot ce tine de tine?! Se pare ca ai dreptate. Imi place sa ma mint. Singura. De parca minciunile celor din jur nu ar fi deajuns. Stii ceva?! Vreau. Sa ma cauti in continuare. Sa te gandesti la mine. Sa ma vrei. Sa te rvreau. Sa stii ca ma poti avea. Sa nu renunti. Vreau. Dar oare pot sa vreau?! Sau poate, e de ajuns sa vreau doar eu?! Vreau sa vrei si tu. Nu mai sunt in stare nici macar sa visez. Nici sa zambesc. Nici sa ma bucur de clipele frumoase ale vietii. Esti singurul lucru pe care il am in minte. Singura preocupare. Singura...obsesie. Da. Ai devenit o obsesie. Ma obsedeaza gandul ca nu esti aici. Ca nu esti al meu. Ca nu sunt a ta. Ca te vreau. Ca nu ma vrei. Daca ai fii acum in fata mea ti'as spune toate astea?! Nu cred. Dar pot incerca.
'Ce faci mai incolo?!'
Incerc sa imi impiedic vocea sa tremure.
'Nimic. De ce?!'
'Pai stii. Vreau sa ne vedem...'
'Ploua...'
Ma descurajez si ii zic aproape in soapta
'Stiu.'
Nu mai vreau sa te aud. Nu vreau sa...ma refuzi. Nu cred ca as mai putea trece peste. Asa ca iti inchid. Fara sa mai zic nimic.
Bataile devin tot mai puternice. Ma ridic din pat adormita. Ma apropii de usa si deschid incet.
'Mi'ai inchis telefonul in nas stii?! Nu am avut timp sa iti zic ca... am umbrela.'
Nu stiu ce sa fac. Sa rad?! Sa iti inchid usa in nas?! Sa te chem inauntru?! Sa...nu fac nimic? Tu insa nu astepti sa ma gandesc la toate variantele. Te strecori usor pe langa mine si te asezi pe scaun.
'Iesim sau stam aici?!'
'Iesim.'
Imi iau repede umbrela si astept sa iesi.
'Ajunge una singura...'
Si zambesti. Ai dreptate. Ies dupa tine si inchui usa. Afara ploua torential. Deschizi umbrela si ma prinzi de mana. Mergem de cateva minute fara sa vorbim. E atat de placut. E prima oara cand nu ma gandesc la nimic. Nu exista trecut. Nu exista viitor. Nici macar prezent. Exista doar umbrela, mana ta, a mea, si noi. Vreau sa ma opresc. Sa iti spun ce simt. Tot ce simt. Tot ce imi trece prin cap acum. Orice detaliu.
'Stii... nu mai vreau sa continuam asa. Vreau sa imi zici exact ce gandesti.'
'Pai. Nu cred ca putem continua altfel....'
Simt pamantul cum imi fuge de sub picioare. De ce a trebuit sa deschid subiectul?! De ce a trebuit sa stric momentul?! Iti intorc spatele si vreau sa plec.
'Prieteni?!'
Cuvintele nu vor sa iasa. Se balanseaza incet pe corzile vocale. Tremurand...ies unul cate unul afara.
'Da...de ce nu...'
De ce nu?! Cum am putut spune asa ceva?! Inghit in sec si nu pot sa cred ca m'ai putut intreba asa ceva. Plec. Nu ma intorc sa iti privesc zambetul copilaresc care probabil se sterge cu fiecare pas pe care il fac. Ma ploua. Si mi'e frig. O mana umeda si rece o atinge pe a mea.
'Stai.'
Nu vreau sa stau. Dar ma tii atat de strans de mana. Stau. Dar nu te privesc. Simt privirea ta atintita spre ceafa mea uda. Aceeasi mana umeda imi atinge acum fata. Ma obligi bland sa ma uit la tine. O fac pentru cateva secunde. Tu profiti si te apropii incet de mine. Respiratia ta calda usuca stropii de ploaie de pe obrajii mei. Ma saruti iar eu nu ma opun. De ce nu ma pot opune niciodata?! Dai drumul umbrelei pentru a ma strange in brate. Ma ploua. Ne ploua. Dar ploaia e ultimul lucru la care ma gandesc acum. Te opresti brusc si ma lasi sa ma uit mirata la tine. Ma sperie expresia fetei tale. E atat de...rece. Buzele tale se intredeschid pentru a lasa cuvintele sa iasa. Cuvinte carora le e frica de stropii reci. Cuvinte care..spre surprinderea ta, nu ies atat de usor precum te asteptai.
'Te iubesc.'
Si buzele tale se lipesc la loc. Nu zambesti. Ma privesti speriat. Te privesc la fel. Sunt socata. Imi pare rau. Dar, nu iti pot raspunde. Incep insa sa plang. Iti sar in brate si plang. Ma strangi incet si nu imi dai drumul.
Doar ploaia, mana ta, mana mea, si noi...
Parca eram doar prieteni...