joi, iulie 24, 2008

Un ultim dans.


De ce?! De ce nu am fost in stare sa iti raspund?! De ce te'am lasat sa imi aluneci printre degete la fel ca firele fine de nisip de pe plaja?! De ce m'ai lasat sa plec lasandu'te plangand?! De ce imi spui acum ca nu iti pasa?! De ce imi bei si ultima picatura de speranta?! De ce?! Poate pentru ca... nu fac parte din lumea ta. Sau poate pentru ca... nu faci parte din a mea. De ce?! Pentru ca poate... nu sunt in stare s'o spun. Pentru ca poate... nu e ceea ce simt. Exact. Asta trebuie sa fie raspunsul. Nu iti pot spune ca te iubesc pentru ca tu pentru mine esti doar o alta obsesie. Un alt drog. Obsesiile nu le iubesti. Drogurile nici atat. Consumatorii sunt constienti ca nu isi fac niciun bine. Si de aceea prefera sa se simta bine fara sa... iubeasca drogul. Poate ca. Poate ca nu ar fii trebuit sa ma lasi sa plec. Poate ca nu ar fii trebuit sa renunti. Poate ca ar fii trebuit sa ma ajuti sa inteleg ce simt. Poate ca ar fii trebuit sa imi acorzi putin timp. Macar putin. Sau. Poate nu crezi ca merit. Poate ca asta a fost ca...un dans in ploaie. Cateva clipe de placere. Apoi pauza. Poate ca... asta e ceea ce vrei.
Nimic nu poate dura la nesfarsit. Iar mie... Imi pare rau. Poate ca e prea tarziu. Poate ca nu vrei sa dam timpul inapoi. Poate ca...nu sunt perfecta. Dar tu, m'ai fii putut ajuta. Impreuna...ne'am fii putut ridica. Impreuna... am fii reusit sa devenim papusi speciale. Tot ce ai facut tu a fost sa ma transformi intr'o papusa de portelan. Cu acelas zambet fals afisat cu orice ocazie. O papusa fara senimente. O papupsa... care sta si se uita plangand la cutia in a carei varf te aflii tu.
'De ce?!'
Ma vei intreba...
'De ce nu?!'
Iti voi raspunde.
E atat de tarziu. Sunt atat de obosita. Stau cu fundul lipit de nisipul rece. Valurile se sparg in fata mea. Vantul imi usuca lacrimile care curg ca doua rauri de munte. Eu sunt aici. Dar tu nu... de ce?! Poate ca... vei veni si tu. Sau poate nu. Incepe sa ploua. E frig. Din ce in ce mai frig. Continui insa sa stau nemiscata pe plaja. Zambesc copilareste cand vad firele de nisip dansand in fata vantului. Oricine crede ca soarele aduce fericire, nu a dansat niciodata in ploaie. Iar eu... traiesc din nou si din nou acel ultim dans....