e un vis în al tău vis

ştiai?

sau poate chiar mai multe.

şi-n visul tău mai toţi visează

cum visează.

e mai mult astăzi decât mâine

-n visul tău

şi soarele-a plecat de mult

iar visătorii stau şi-aşteaptă.

visăm pe rând,

civilizaţi,

stând neclintiţi la coadă

iar visele plutesc uşor,

frumos grupate,

aliniate,

intrând atent în ameţiţii

visători.

‘îţi voi zâmbi din vis’,

mi-ai spus,

dar visu-ţi e de mult departe.

e un vis în al tău vis,

ştiai?

sau poate chiar mai multe.

Pentru cei cărora încă nu le-am spus, m-am mutat pe http://pecontrasens.tumblr.com Toate postările noi vor apărea acolo, aici fiind postate doar în cazul în care-mi amintesc. Hope to see you there.

Din oceanul fricii te refugiezi sperând în caldul întuneric al somnului cu aripi blânde - câtă beznă se ascunde-n noi

O umbră monstruos deformată dansează pe pereţii prea goi, fâlfâind periculos mâna-i dezbrăcată spre tine

În clipa asta, desculţă şi cu părul răvăşit, aluneci plăcut în întunericul ameninţător de viu, clipind violent

Ai ajuns

Emoţiile se zbat în grupuri, şi-un gând mai sălbatic priveşte de după un colţ

Pe jos e rece şi moale - o adevărată desfătare pentru nişte picioare întemniţate de când lumea

Alergi puţin - genunchii sus - te opreşti apoi, uitându-te uimită jur; da, eşti aici fetiţo, ciupeşte-te să te convingi

Idei vesele te prind de mâini şi te-nvârt ameţitor pe când frica se-ascunde ruşinată

Nu te grăbeşti - nu ai unde şi nici de ce

Stai clipă să m-agăţ de tine, să-nchid ochii topindu-mă lent. Nu pleca tu, ireversibil acum, de vreme ce pot fi fericită aici, şi nu cunosc niciun motiv pentru care cu câteva secunde mai la stânga aş fi mai fericită

Dar dimineaţa te ia în braţe şi…

Acum taci draga mea, închide ochii, nu răsufla; înfige-ţi unghiile ascuţite în timp să ţină cât mai mult - să nu se mai sfârşească.

Pentru cei cărora încă nu le-am spus, m-am mutat pe http://pecontrasens.tumblr.com Toate postările noi vor apărea acolo, aici fiind postate doar în cazul în care-mi amintesc. Hope to see you there.

mă dezbrac de tine astăzi,

privind cum îţi scapă gândurile printre degete, Trup neputincios,

şi rămân un Suflet gol.

va fi o noapte mută,

închide ochii, plângi şi ascultă;

când îţi alergam cântând prin vise,

palmele-ţi visau obraji fini de porţelan,

obrajii zâmbete calde

şi zâmbetele-ţi visau vise.

dar azi,

când ţi-ai pierdut voinţa,

zâmbetu-ţi visează gânduri

iar gândurile nu visează

căci în fiecare vis, spun ele,

se-ascunde rânjind un altul.

acum mă zbat în visele ce ne despart

şi când ajung la ţărmul Gândului, mă sperii;

''ce ocean de dragoste, ce ocean de ură'',

şi nu-nţeleg, chiar dacă prin vene-mi umblă şi mie

Rechini şi Taifunuri.

stăm sub norul nostru gri deschis

si ne cam plouă.

dar încercăm să nu ne plângem căci plouă,

cu câteva surâsuri şi chiar c-un zâmbet, poate două.

şi poate dacă mai stăm puţin pe-aici

va-ncepe-ncet să cadă,

tremurând fricoasă să n-o vadă,

şi-o-mbrăţişare a şovăindelor mâini mici.

dar ei văzând, ne prind prea des clipirile

lăsându-le-apoi să ni se-piardă-n zori.

ba chiar ne-amestecă şi visele

culegându-le, crezând că-s flori.

râzând, ei ne scutură până şi norul

lăsând pe mâine soarele plin de iubire,

amânându-ne astfel zborul.

ne-am luat bilet doar dus spre fericire

şi ne cam plouă.

Îmi creşte iarbă printre gânduri şi tu alergi de-azi dimineaţă, mai mult desculţ, prin ea.

Poate mai târziu te vei întinde, ostenit de'atâta grabă, sub umbra minţii mele,

Întrebându-mă cummămaisimt,

chiar vrând să ştii.

Şi dacă nu, soarele îmi va zâmbi mie oricum;

iar mâine dimineaţă, apucându-l de-o mânecă îl voi târî cu mine, cât mai adânc, adânc de tot,

în tine;

'Nu ai loc în mine însă

suntem prea mulţi

deja.'

visez mereu

poate o ea

şi mulţi alţi ei;

poate un voi

şi chiar un noi;

poate un tu

şi o eu

sau poate nu.

visând aşa

poate mă'ntreb:

tu cevisezi mereu?

nenumăratestele

Vom desena clipiri adânci în ochii voştri de-un pustiu prea grav
Le vom cânta apoi sclipirile, acompaniaţi de-un sunet cald şi suav;
Vom colora, râzând, calde primăveri în inimile voastre reci
Şi vom trăi jocul plăcerii cu rugătoarele priviri de 'nuvreausămaipleci';
Vom dori şoptit dorinţe, alungându-vă-ntristarea
Ne-om împrieteni cu luna, chemând-vă cântând visarea;
Vom bea şi suflete până în zori, cu-nghiţituri repezi din căni albastre
Şi-apoi, când să plecăm, ne vom propti iubirile de mâine-n gândurile voastre

Căci noi, o ceată de amanţi târzii, a căror umbre zugrăvesc plăcere
Vă vom lăsa ca rămasbun, imagini ce sărută în tăcere,

Pictându-vă, din când în când, cerul cu nenumăratestele.

mereu ţi'a plăcut să ne'nvelim în mii de note dulci ascunse după pauze scurte,
să ne'mbrăţişăm sufletele cu partituri tocite;
mereu ţi'a plăcut să te deschizi ca o cutiuţă muzicală,
să'ţi curgă sunetul metalic cu un clinchet liniştit;
mereu ţi'ai dorit să ne cântăm iubirea
în infinitul aşternut al timpului prea mut;

pentru că, spuneai tu, tăcere va fi mereu.