sâmbătă, ianuarie 17, 2009

Zambet scump, de curva trista.


As vrea sa'mi imprumuti zambetul ala scump de curva trista. Pentru o zi.

Stau in fata cafelei reci si te astept. Aseara n'ai ajuns...
Ai un zambet sters de copil rasfatat intr'o zi de mai. Ma saruti apasat pe frunte in timp ce imi umpli cana cu cafea calda. Te prind brusc de mana si tresari. Sunt rece. Stiu. Continui sa iti apas degetele cu un miros necunoscut de cana mea calduta. Imi aprind o tigara cu o singura mana si privesc fumul apropiindu'se provocator de fata ta palida. Iti dau drumul si ma ridic sa plec, dar ma intorc brusc. Vin incet spre tine privindu'te cu sila. Te'as snopi in bataie. Dar nu. Nu acum. Poate mai tarziu.
Mai fraiere, iar ai ruj pe gat. Si nu e al meu. E ruj scump de curva trista. Te lipesc de peretele rece al bucatariei si iti deschid repede camasa in carouri. Te sarut apasat peste buzele ei. Frumoasa nuanta. Tu imi dai incet maieul jos, mangaindu'mi fin coloana incordata. Lasa tandretea pt ea. Se potriveste cu rujul.

Hainele plutesc spre gresia rece si geamul din stanga ta se abureste treptat. Ma strangi puternic in brate, ridicandu’mi piciorul drept in jurul tau. Simt peretele rece lipindu’se de spatele meu gol. Imi simt buzele sangerand. Esti peste mine de cateva minute iar unghiile mele de un rosu aprins iti intra in spate lasandu’ti urme adanci. Sunt sigura ca ii vor placea. Se potrivesc cu rujul.
Si tu zambesti satisfacut.
Ma smulg brusc dintre tine si perete. Ma sufoci. Studiez atent zambetul ei pe gatul tau. Ce zambet trist. Mi’ar sta bine, maine.

Acum poti pleca. Si maine cand revi, da-mi zambetul, macar cel scump de curva trista.