vineri, ianuarie 02, 2009

Anul in care ma iubeai, a trecut.


Esti vocea aceea calda de copil. Esti limba care apasa atent fiecare litera a acelui ‚te iubesc’ prafuit. Ma dezgusti.

Esti cuvantul care imi apasa subtirele stomac. Iesi! Esti sufletul care ma sufoca. Esti gandacul meu de bucatarie de un albastru-verzui, care imi explica oftand, cum m’a iubit tot anul trecut. Ma plictisesti.

Esti acel fior care alearga prin mine, cautandu’ma. Te pierzi. Da, te pierzi in mine. Sper sa nu te mai gasesti. Ramai, dar taci! Esti acea voce calda de copil care imi gadila anul trecut interiorul rece. Nu te mai vreau. Deci taci, sau pleaca. Ma obosesti.

Esti curva din fiecare noapte, care dimineata dispare. Simti ca nu te vreau, dar tu stai. Esti degetul fin care se plimba pe pielea mea transpirata. E timpul sa pleci. Anul in care tu ma iubeai, a trecut.

Esti inca aici. De ce? Pleaca! Scrisoarea ta n’a luat sfarsit? Pacat. Scrisoarea mea s’a terminat.


Adio copile.

Anul acesta te voi uri. Doar pentru ca tu m’ai iubit tot anul trecut!