luni, octombrie 20, 2008

Nu la fel de mult ca maine.


Tremurand, aluneca pe obrazul meu rece. Imi prinde rimelul de o mana, si il trage in jos dupa ea. Se rostogoleste incet si isi intalneste jumatatea pe gatul meu firav. Am crezut ca... . Chiar am crezut ca glumesti. Dar expresia ta mi-a dat de inteles ca ma insel.

'Ma iubesti?'
'Astazi nu…'


As vrea ca degetele mele tremurande sa se lipeasca zgomotos de obrazul tau, si sa stearga zambetul infantil al gurii tale. Da. Asta as vrea. Iar tu m’ai prinde de mana. M’ai lipi de perete, si m’ai saruta apasat pe gat, soptindu-mi dorinte. Dorite in soapta. Exact. Iar eu as inchide ochii. Si as intra in lumea mea, trantind usa zgomotos dupa mine. Tu m’ai urma. Si am visa impreuna. As inchide usa si as cobora treptele incet.
Deshid. Inchid. Sertare pline de amintiri, vise. Pline. Cu tine. Cu noi. Ma lipesc de perete si ma scurg incet pe podeaua rece. Din josul scarilor tu ma privesti zambind.

Sunt din nou in fata ta. Si palma mea e gata sa te atinga. Mai puternic decat intentionam. Degetele tale imi inconjoara firava incheietura. Te apropii incet de mine si imi soptesti :

'Nu. Nu la fel de mult ca maine.'

5 comentarii:

Anonim spunea...

mai ok decat 'transparenta fiind..#
mi se pare ca ai avut mult mai multa inspiratie..
ma intreb de unde =D

alii.i spunea...

da chiar asa...oare de unde?! ^^

Anonim spunea...

Superb. Cine e norocosul?!

alii.i spunea...

pai...un 'el' :p.

Zor de Zi spunea...

nu ştiu cum să îţi spun,dar descrierile tale sunt cele mai uşor de urmărit la sensul că aştepţi cu tumul următorul cuvânt..de obicei mi se întâmplă să citesc posturile altora(care scriu grozav) şi totuşi nu îi pot urmării cuvânt cu cunt şi îmi vine să skip over...