duminică, iulie 20, 2008

Ce bine e sa fiu eu.


De ce nu vrei sa iesi o data pentru totdeauna?! De ce vi mereu inapoi cand sunt gata sa te uit?! Esti ca un vierme care'mi mananca sufletul particula cu particula. Pana nu mai ramane nimic. Dar iti acorzi mult timp. Ma omori incet. Speri ca zambetul tau infantil imi va sterge durerea din minte. Si ca nu voi fii nevoita nicio data sa aflu adevarul. Imi doresc acest vis nevisat inca. Acest vis care intr'o vreme era plin de culori vii. Acum e format din doua pete. Una alba si una neagra. Una esti tu, cealalta eu. Esti doar o pata neagra ce ma intuneca pe zi ce trece. Ce'mi acopera constiinta cu un strat gros de praf. Nici cu cea mai umeda carpa nu il voi putea inlatura. Cu prima ocazie te'as baga de unde ai venit. Cutia aia mica si lipsita de orice umbra de viata. Locul in care te potrivesti perfect. Nu imi pot sterge zambetul tau pervers de ieri din minte. Mi'l amintesc mereu si imi vine sa vomit. Cum poti fii atat de las?! Te joci atat de usor cu mintea mea, ma faci sa cred ca ma placi. Cand tu de fapt urmaresti un singur lucru. Sa te hranesti un timp cu sufletul meu, ca apoi sa ma lasi goala fara vreo sansa de a ma umple din nou. Te face sa te simti mai bine?! Iti place sa distrugi minti naive pentru a nu muri de foame. Esti ca o jucarie stricata din fabrica. Care se hraneste cu sufletele copiilor si le fura locul papusilor speciale. Mai stii cand ti'am zis ca poti avea o sansa sa devii o astfel de papusa?! Sa scapi de acea cutie intunecata, plina deja cu jucarii ca tine?! Cred insa ca ma voi razgandi. Nu pentru ca vreau. Ci pentru ca ma obligi. Ce te'ai face daca brusc sufletul meu ar fii inchis intr'o lada a carei cheie o detin eu?! Ai muri de foame.
Plang. Lacrimi cristaline se rostogolesc pe fata mea obosita. Mi'ai furat deja toata energia. Toate dorintele. Toate visele. Aveai dreptate. Toate visele mor cand sunt fabricate in intr'o minte naiva. Dar mor singure. Si lasa urme placute. Pe cand cele omorate de tine nu lasa in urma decat un gust amar de voma. 'Nu eu le'am omorat' imi vei zice. Si ai dreptate. M'ai facut sa nu le mai vreau. Sa le inlatur intr'un mod straniu din trupul meu.
Vreau. Sa ma lasi sa ma gandesc la mine. La viata mea. La viitorul meu. Viitor pe care nu mi'l imaginez alaturi de tine. Ajung din nou pe acel camp. Impreuna cu castile si tigara. Oboseala ma face sa cred ca fumul imi zambeste. Ma ajuta sa scap de imaginea ta. Ma ajuta sa ma intind pe iarba moale si sa visez din nou. Ce bine e sa fii obosit.

Au trecut deja 3 zile. Zile in care m'ai tot cautat. Zile in care m'ai rugat sa ne intalnim. Zile in care mi'ai spus cat de rau iti pare ca nu te'ai trezit mai devreme. Zile in care m'ai rugat sa te iert. Zile in care.. nu mi'a pasat. E prea tarziu. Nu mai alergi ca un nebun prin mintea mea. Nu iti mai simt dintii ascutiti muscand din inima mea. Dependeta de parfumul tau nu mai are loc in mine. Pentru prima oara simt ca nu te mai vreau. Pentru prima oara am ocazia sa spun 'gata'. Am puterea sa te resping. Oricat de insistent ai fii. Acum, vezi pe pielea ta cum e. Ai obtinut ce ai vrut. Mi'ai mancat sufletul. Problema e ca ai mancat acea parte in care te aflai tu. Poti trece la urmatoarea victima.ai insa grija sa nu faci aceeasi greseala. Imi plangi ca un copil la telefon. Ma rogi sa iti mai dau o sansa. 'Ai avut'o. Dar ti'ai batut joc de ea' e singurul lucru pe care sunt in stare sa ti'l mai zic. Zambesc asa cum o faceai tu inainte. Te iubesc atat de mult incat ti'as face cel mai mare rau din lume.
Sunt din nou eu. Nu tu. Nu noi. Doar eu...

4 comentarii:

vreau s continui spunea...

sper k nu e sfarshitul nu?.adik.vreau s zik k tot ce ai scris mi-a provokt o oarekre dependentza.kiar vreau s vad c s mai intampla.

Heliu La Plic spunea...

nu stiu. voi vedea maine.

oana spunea...

chiar asa...iti place sa te amagesti singura?

Heliu La Plic spunea...

.mnu oana. formularea corecta era 'iti place sa te minti singura?!' :)). >:D<.